Trecerea timpului

Cu privire la J H, consider ca, odata introdusa o astfel de posibilitate in legislatia romaneasca, ea va fi folosita cat de des posibil si de multe ori ca hartuire a celuilalt partener, asa cum se folosesc azi in multe cazuri mariri sau micsorari de pensie, unele cereri in partaj etc.
Din pacate, in domeniul dreptului familiei sunt cele mai multe sicane pe care fostii si le fac unul altuia. Si, chiar daca e de inteles, caci in acest domeniu sunt cele mai multe emotii care se intalnesc, nu consider ca e bine sa introducem, explicit, copiii in mijlocul acestor situatii.

Dupa un divort, in functie de discernamantul format, un copil se intreaba, cel mai des, daca afost vina lui. Astfel, daca mai si vede plimbarile prin instante cu el ca miza... nu consider asta un lucru tocmai bun in educarea sa.
In plus, exista numeroase cazuri in care parintii conflictuali il folosesc de arbitru, un lucru iar gresit, caci creierul lui se va contorsiona ca sa nu-i faca sa sufere pe amandoi...

Nu vad insa, in acest important mesaj, o minima prezentare a acestei custodii comune care se propune... macar sa avem o viziune despre ce vorbim...

Consider ca, in anumite dintre formele ei, custodia comuna duce la limitarea unor drepturi personale si nepatrimoniale ale parintilor si ar trebui sa fim tare atenti cand ingradim un om. Astfel dreptul la libera circulatie este cel mai simplu de dat. Vi se pare corect ca un om sa aiba limitat un astfel de drept, la fel ca si cercetatii penal care nu au dreptul de a parasi tara ori orasul, pentru ca are vina de a ... fi facut un copil?

Este foarte adevarat faptul ca s-a constatat in studii psihologice ca un copil crescut fara tata tinde, daca e baiat, sa-si dezvolte mai lent responsabilitatea (in principal, in practica acest lucru se manifesta printr-o angajare tarzie si defectuoasa in munca, in joburi sub nivelul de pregatire etc.) iar o fata ramane fara o autoritate in viata ei, fara un model masculin de urmat (cel mai des, aceste fete raman insarcinate la varste mai fragede sau fara a avea o relatie stabila aproape toata viata).

Cu toate astea, un om care va fi in mijlocul unui conflict pe care il va intelege mai mult sau mai putin ca fiind sau nu al lui, va avea urmari mai grave: imposibilitatea sau frica de a crea relatii pe termen lung (orice tip de relatii, atat sociale, de familie, de relationare in viitor cu proprii copii) si tind a "termina", a "lichida" relatiile cu ambii parinti cat mai repede. Anume, daca au ajuns la facultate sau la primul job, relatiile cu parintii se vor raci; este un sistem de aparare care se creaza; decat sa mai fie la mijloc, acel copil prefera sa se desprinda de ambii.

Poate, daca tot discutam astfel de chestiuni, domnule Octavian, ne spuneti si noua la ce tip de custodie va ganditi, ne-o descrieti in linii mari etc.

Daca divortul parintilor romani, azi, se poate prelungi in instante numai prin cereri de pensii de intretinere, aceasta custodie comuna va duce la o plimbare constanta pe la judecatorii, la cereri de clarificare a educatiei date copilului si la "cresterea si educarea lui" de catre decizii judecatoresti si nu de catre macar unul dintre parinti.